Azalilun iraunkor
Azalilun iraunkorra (Hymenochaete rubiginosa) Hymenochaetaceae familiako onddo espeziea da.[1] Oso larrukara, ez da jateko modukoa.
Azalilun iraunkorra | |
---|---|
Sailkapen zientifikoa | |
Erreinua | Fungi |
Klasea | Agaricomycetes |
Ordena | Hymenochaetales |
Familia | Hymenochaetaceae |
Generoa | Hymenochaete |
Espeziea | Hymenochaete rubiginosa Lév., 1846 |
Sinonimoak: Stereum mougeotii, Auricularia ferruginea.
Deskribapena
aldatuKarpoforoa: Efuso-erreflexua, larrukara, iraunkorra, inbrikatu samarra, goiko aldea proiektatua, hasieran belus itxurakoa ondoren glabroa, eremu zirkularrekin, arre-herdoil kolorekoa. Himenio leuna, gorri-gaztaina koloretik marroi-herdoil kolorera doana.
Haragia: Usain eta zapore fungikoak ditu.[2]
Etimologia: Hymenochaete terminoa grekotik dator, himenioa esan nahi duen "huménaios" hitzetik eta ilea, himenioa zurdeekin, esan nahi duen "chaete" hitzetik.
Jangarritasuna
aldatuEz da jangarria.[3]
Nahasketa arriskua
aldatuHymenochaete tabacina delakoarekin nahas daiteke, honek ertzak hori-urre kolorekoak ditu.
Oharra: Hymenochaete generoko espezieak, himenio leuna izaten dute, elementu esteril ugarirekin (setae), oinarri zabaldua duten horma lodiko arantza gisa eta KOH-rekin marroi-beltzaxka jartzen dira. Genero honetako espezie ohikoenak: Hymenochaete rubiginosa eta Hymenochaete tabacina.[4]
Sasoia eta lekua
aldatuArrunta urte osoan, hostozabalen gainean.[5]
Banaketa eremua
aldatuIpar Amerika, Kolonbia, Peru, Brasil, Europa, Errusia, Kaukasia, Taiwan, Kaxmir, Hego-ekialdeko Asia, Etiopia, Txina, Japonia, Australia, Zeelanda Berria.
Erreferentziak
aldatu- ↑ Euskal Herriko perretxiko eta onddoak, 2013, 2014, 2016, 2017, Fernando Pedro Pérez, Kultura Saila, Eusko Jaurlaritza • Bizkaiko Perretxiko eta Onddoak, A.D.E.V.E., 2012 • Euskalnatura • Euskal Herriko Onddoak. 5 tomos, Luis García Bona, Kriselv, 1987 • Catálogo micológico del País Vasco, Aeranzadi, 1973 • Mendizalearen Hiztegia [mikologia], Ostadar Mendi Taldea.
- ↑ (Gaztelaniaz) Mendaza, Ramon, Diaz, Guillermo. (1987). Guia fotografica y descriptiva 800 especies a todo color. Iberduero, 612 or. ISBN 84-404-0530-8..
- ↑ (Gaztelaniaz) Lotina, Roberto. (1985). Mil setas ibericas. Diputacion foral de vizcaya, 435 or. ISBN 84-505-1806-7..
- ↑ (Gaztelaniaz) Ubillos Javier. (2020). Curso de iniciación a la micología, fichas micológicas. Asociacion cultural “Baxauri” Kultur Elkartea Mikologia, Bajauri, Cofradia Vasca de Gastronomia.
- ↑ (Gaztelaniaz) Bon,Marcel. (1988). Guia de Campo de los hongos de Europa. Ediciones Omega, S. A. Barcelona, 310 or. ISBN 84-282-0865-4..